UNICA OSANDIRE INGADUITA

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/06/10/unica-osandire-ingaduita/

Delimitarea intre scaderile morale si pacatele impotriva credintei

- Cel mai mare nihilist, Nietzsche, l-a declarat pe Dumnezeu mort, iar catolicii au decretat că Ortodoxia e moartă.

Aşa au spus totdeauna, că Ortodoxia a murit, că ei deţin adevărul. Profesorul teolog Theodor M. Popescu a scris lucrul acesta în mod admirabil, cu un duh de smerenie, politeţe şi fineţe intelectuală extraordinar. El a arătat cum catolicismul a martirizat o biserică: patriarhi răstigniţi în faţa catedralei Sfânta Sofia în timpul cruciadelor, călugări din Athos – ucişi pe vremea patriarhului Vecos, în fiecare mănăstire de la Athos există piatra sângelui, mai ales lângă biserica Protaton din Careia, piatră care, într-adevăr, sângerează şi acum. Pe piatra aceea nu se depune nici zăpadă, nici ploaie, nimic, acolo au fost executaţi călugării care au refuzat să slujească împreună cu romano-catolicii. Acesta este un subiect foarte actual pentru noi. Există o sumedenie de sfinţi care şi-au vărsat sângele pentru credinţa ortodoxă, pentru adevărul acesteia, mărturisit în faţa expansiunii catolice şi pentru atitudine potrivnică slujbelor ecumeniste, foarte la modă astăzi, impuse acum împotriva voinţei sfinţilor şi a lui Dumnezeu. Mai vrem alt răspuns la această problemă? Iată motive pentru care mulţi credincioşi ortodocşi îşi pun problema dacă Biserica Ortodoxa va mai rezista în viitor.

Ştire din “bătrâni” rămasă … pentru noi povaţă

La un batran calugar a venit intr-o zi un tanar, pentru a se spovedi si a-i cere sfat. Din vorba in vorba, tanarul ii spuse:
- Parinte, sunt destul de rau. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. Imi pierd usor rabdarea. Atunci cand ma enervez, vorbesc urat si multe altele. Am incercat sa ma schimb, dar nu am putut. Totusi, eu sper ca dupa ce voi mai creste, voi putea sa ma schimb, nu-i asa ?
- Nu – i-a raspuns batranul. Vino cu mine!
L-a dus pe tanar in spatele chiliei, unde incepea padurea, si i-a spus:
- Vezi acest vlastar, stii ce este ?
- Da, parinte, un puiet de brad.
- Smulge-l!
Tanarul a scos bradutul imediat. Mergand mai departe, calugarul s-a oprit langa un bradut ceva mai inalt, aproape cat un om.
- Acum, scoate-l pe acesta.
S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa-l scoata. Aratandu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a mai spus:
- Smulge-l acum pe acela.
- Dar e destul de mare, nu pot singur.
- Du-te si mai cheama pe cineva.
Intorcandu-se tanarul cu inca doi flacai, au tras ce-au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in sfarsit, sa-l scoata.
- Acum scoateti bradul falnic de acolo.
- Parinte, dar acela este un copac mare si batran. Nu am putea niciodata sa-l smulgem din radacini, chiar de-am fi si o suta de oameni.
- Acum vezi, fiule ? Ai inteles ca si relele apucaturi din suflet sunt la fel ? Orice viciu sau orice neputinta pare, la inceput, inofensiva si fara mare importanta, dar cu timpul, ea prinde radacini, creste si pune stapanire din ce in ce mai mult pe sufletul tau. Cat este inca mica, o poti scoate si singur. Mai tarziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa lasi raul sa ti se cuibareasca adanc in suflet, caci atunci nimeni nu va mai putea sa ti-l scoata. Nu amana niciodata sa-ti faci curatenie in suflet si in viata, caci mai tarziu, va fi cu mult mai greu.
“Degeaba taiem crengile pacatului in afara noastra, daca in noi raman radacinile care vor creste din nou.” (de Tryanna)
http://www.lacasuriortodoxe.com/article-20316932.html

Nefirescul devenit firesc – (surprins de teolog Mirela Sova)

Respect şi bucurie
„Tot cel înţelegător cunoaşte înţelepciunea şi cel care a aflat-o va da mărturie.” (Isus Sirah 18, 28 )
Har Domnului că, deşi s-au împuţinat în zilele noastre cei în vârstă şi înţelepţiţi (alt lucru nefiresc…), pe faţa cărora credinţa a sculptat blândeţe şi iscusinţă – mai sunt printre noi câţiva, ne mai dau sfat, ne mai luminează!
Aşadar, cu bucurie vă aduc înainte imaginea unei bătrâne cu privire scânteietoare, Alexandrina pe nume, sărman îmbrăcată, dar de părul alb încununată, cu care m-am împrietenit prin frecventarea aceleiaşi biserici, în duminici şi sărbători.
Ea are locuşorul ei, la intrarea în biserică, de unde participă la slujbă. La început, n-am observat-o. În haine cernite, cu capul uşor plecat, ţine mereu în mână frunze de mentă. Atunci când am intrat în vorbă cu dumneaei, sub impulsul de a-i spune „sărut-mâna, bunico”, mi-a dat frunzele de mentă, „ca să te bucuri de miros!”. Gestul atât de neaşteptat, m-a mişcat. E săracă, dar dornică de a împărtăşi puţinul ei.
Treptat, am stat mai mult de vorbă cu dumneaei, – era puţin mirată de deschiderea mea, aşa că i-am spus că seamănă cu bunica, lucru în parte adevărat; dar era mai mult decât atât… I-am aflat greutăţile, necazurile… destule…, mi-a destăinuit bucuriile ei… „Cea mai mare alinare o am la slujba Domnului, mi-a spus, şi nici nu îndrăznesc să privesc spre sfântul altar, că mare taină este acolo… Aşa îi sfătuiesc mereu pe fiii şi nepoţii mei, să mai lase cele lumeşti şi să-şi amintească de Domnul, după cum i-am învăţat de când erau mici. Dar mulţi dintre ei au uitat învăţătura mea. De aceea cu lacrimi mă rog pentru ei, să se întoarcă…” „Ca unei nepoate, îţi spun şi ţie: să nu crezi că e suficient să vii la biserică. Trebuie să fii aici ca şi în faţa Domnului şi a milioanelor de îngeri, e sfinţenie mare! Cu toată atenţia, aşa să fii!” Cuvinte rostite cu înfierbântare blândă, care merg la inimă…
Am simţit şi eu nevoia unui gest care să exprime respectul meu faţă de vârsta, înţelepciunea şi prospeţimea credinţei dumneaei. I-am dăruit o icoană, pe care aflasem că şi-o doreşte. S-a bucurat ca un copil şi mi-a spus: „De fiecare dată când mă voi închina în faţa ei, te voi pomeni cu tot neamul tău…!” M-am gândit atunci: cine face, de fapt, milostenie aici? Mare bucurie mi-a pricinuit şi, aşa, mare „dobândă” am câştigat!
„Mai departe, fraţilor, câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul.” (Filipeni 4, 8 )

De aceeasi autoare puteti citi astazi: Profetul Zaharia, dand click aici.

Stiri Lacasuri Ortodoxe 7 iunie (ciresar) 2008

Maica Siluana, in Fagaras

In perioada 9-13 iunie, Maica Siluana va sosi la Fagaras, pentru o serie de cursuri.

Maica a acceptat invitatia la o seara duhovniceasca, invitatie pe care o puteti

gasi la: Daruind vei dobandi – Natalia Corlean

http://daruindveidobandi.blogspot.com/

http://www.lacasuriortodoxe.com/article-20237633.html

Biserica Ortodoxă Rusă solicită României explicaţii cu privire la recenta împărtăşire a IPS Corneanu cu greco-catolicii

Mitropolitul Kiril, Şeful Departamentului pentru Relaţii Externe al Patriarhiei de la Moscova, a cerut explicaţii şefului Sectorului pentru Relaţii Externe al Patriarhiei Române, Episcopul Ciprian, în legătură cu recenta împărtăşire în “comuniune” cu greco-catolicii, a IPS Corneanu, cerând, de asemenea, Patriarhului Daniel şi Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să îşi exprime clar poziţia în legătură cu acest eveniment. (Interfax). Astfel, aflam de la Interfax ceea ce , in mod corect, trebuia sa aflam din partea Bisericii noastre “transparente”. (KSLCatalin)

http://lacasuriortodoxe.over-blog.com/article-20237633.html